Civilizatie si (R)egrete

---

MOMENT I:

Vega de București, așa i-a zis, a aterizat cu o jumătate sus, la etaj, sau acolo, știți voi, la mansardă.

Cealaltă jumătate merge cam des la toaletă, de pildă, în preajma câte unei Biserici...

Palindrom, lor le place să vadă sticle sparte, ps drogat.

Toate loopurile sunt începături.

Uite-o, e ea...

Rea apa de pe frigi.

Am auzit de-ja, că scrii un scen pentru o platformă din Ro.

Cine zice ăla e...

Mami, tu zici că e. Da.

Cine e băiatul ăla din 1947? Expoziție și deconstrucție. A auzit

când a căzut, însă nu știe când o ridică ăia. Măi, mă lași.

Nu te mai Ține, dă cu cârpe.

No, no, Bozo...

Tot albastru-verde vrei -- Lallila Rye, revizitat.

E o carte prea puternică pentru noi, e interesantă, dar nu ne ține treze!

Prea multe consoane, prea puține verbe.

Cum să scrii tu control 25, după 24 se pregătește petrecerea.

Cât ai trăit astăzi?

24.

Artiștii nu au voie cu cifre? N-am mai auzit așa ceva. Nici să își numere..., lucrările, a?

Ce citești?

Scrisori de la tata.

În afara lui 24, nu e nimic, atât durează viața.

Cui? Atât de mic ești sau nu vrei să crești?

La statura bărbatului desăvârșit, 48?

Ha. Adică să intru de două ori?

Nu, să intri și să ieși, dacă mai știi pe unde.

Din film, pe ușă.

Bine că nu scârțâie ca la noi.

Te supără scârțul?

Sau nu. Nu, nu chiar. Vreau consolă.

De?

Timp.

Adică?

Explică-le în 2-3 cuvinte ce însemnă SCE.

E an-ag-rama lui ESC, îh.

Uite, acum vorbesc, nu se mai drăcuie în bar.

Mar mar sau bar bar.

Și, și.

Nu te înțeleg, cine ești? Ce cati-felată ești! Ce era ce voiați?

Cum?

Exact...

Haide măi, fii corect cu ea!

Ceea ce rămâne este desc-top, pentru ceilalți.

Iar e departe, dar e bine să stai așezat pe scaun, cu mâna deasupra ei.

Și asta e o artă, vezi bine.

Deci foc, și somn pe jos.

Care se roagă de bindu, de prana și altele.

De a o lua de la cap la coadă, pe apă, fără sânge.

Dacă vrei să cumperi fiarele, mai bine le iei de unde le-au lăsat.

Strămoșii?

Exact, precis.

Și cu mine, când mai vorbești?

Cuvinte, adică.

De ce tot folosești ăsta, adică?

Nu mai repeta cuvintele noastre.

Îmi aduce aminte de mama.

În ce investești dumneata? Nu vezi că suntem peste tot, de aia nu ieșim noi, decât rar.

În apă și pământ.

Cum?

Nu e bine, trebuie să te întorci, măcar puțin, dar nu la fel.

Azi mă urc la 4, să văd unde mă ascund de tam-tam-tam.

Nimeni nu mai ascultă muzică în casă.

Eh, acolo unde se citește.

Eu aă prefera goliciunea veșnică, acolo unde sunt eu, acasă la mine.

He, ca Adamiții?

Dacă așa le zice.

Deci nici Sapiens, Habilis, meibi.

Toate ți se leagă, până și gândurile între ele.

Hă, deci n-am murit destul astăzi!

Dar pentru ce îi trebuia inimă? Pentru experiment.

Asta înseamnă să faci cadou, să îi duci lipsa.

Dar parcă Inconștientul, unul din ele, nu face diferența între a da și a lua.

Deci cu cât dai mai mult, cu atât, hm.

Ești drogat, de ce scrii, a, mănânci atât de mult?

Pentru că.

Pentru că, acesta nu e un răspuns.

Nu îmi trebuie mai mult.

Dar unde e logica, cum e logica.

Cum, cum. Prin neutilizare.

Știi că ai să trăiești, ca mama, să îți vezi și tu visul, cu ochii minții, cu cei de carne și alții...

De ce?

Fiindcă crezi cu tărie în nimic și tot.

Ce legătură mai este între nimic și tot?

Legătura este în tine, fără tine totul cade, cu tine începe nimicul.

Nu există punct de legătură?

Cine ești, pe cine aștepți, ce legătură ai cu Statul?

Dorm, aceasta e singura legătură.

Exact, vor copii nu Larițe tehuie, să tragă cu ochii prin Fri-gi ale altora.

Mulțumesc, nu m-au primit la magazin.

Nu te-au primit?! Te-ai răzgândit.

Fâl-fâl-fâl!

Există, de la capăt!

Nu, punct și atât.

Asta înseamnă să asculți.

Bucură-te cât încă o mai ai.

Tu știi de ce vrei să îl cunoști pe Dumnezeu și atât.

Păcat de bicicletă. De ce nu o mai ai. Nu, mi-o repară cineva în timpul somnului, peste noapte.

Uite, celălalt, mai grăbit, și-a dorit să se întâlnească cu Creatorul acestei lumi.

Iar cea care îi ține companie la vorbă, o invită pe Entitate.

Ce greu trec orele, când faci ce trebuie.

Ah, ce trebuie...

Nu pot, nici Jazz, nici Simfonic, dar așa, ceva ritmat, pentru băieți, cu lumina...

După, dacă vrei, te vezi cu ea.

Unde?

La Uni-rii, la fântâni.

A, acolo, unde te trimitea Zăganu.

Iar urmează să ascult Philip singură.

Aha, asculți muzică!

Am ajuns. Unde? Sus, la curs.

Asta înseamnă să produci. Eh, și Falina, Nocarna, cum?

Se consumă, una pe cealaltă. De câte ori pe zi? Până ajung la un preș-e-dinte!

Folosește-le gesturile alea verbale?

Imperativul a fost să consumi, nu să gândești, să asculți și să aștepți...

Hesse?

Consumă. Se consumă, una pe alta!

Toți consumăm.

Cine zice, aceea e.

Aceea e

Care îți poartă sâmbetele de departe, și te ceartă numai noaptea: de împăcat, cu nasul pe geam, de jos, mai pe seară, ca Jim, cu mâinile întinse în lateral, pe balcon, la ultimul etaj, fără companie

Vrei să te confesezi pe întuneric, nu îți aprinzi și tu o țigaretă?

Și ele se lovesc de lucruri, le zic atingeri și contacte.

Puur Motă, crezând în caftanul lui, însă fără patrafir. Simplu, da?! S, Nocarna, Falina sunt tutorate de Tutor, întotdeauna cu mână rece...

Ce să faci, dacă dai mâna cu o femeie, neîncetat ca un bărbat, deși cam umedă adesea!

Nu mă întreba de muzica din țară, cu nu știu prea puțin. Uite când ies, și îți citesc și ție, Noul Drum Al Tutunului, mă voi pune la punct...

Mai bine ieși la bere, la terasă, și singur, te uiți la lume

Un pooop de revedere, și un somn ușor bun de zi...

Ca...

Ca.

Eh, dacă ca, atunci pa, pa.

O nouă speranță pentru Eco.

Călin, sau Negru, așa îl cheamă, dacă nu îl chemați așa nu răspunde! A, și uneori, Nicodim,,,

El, S, ți-a trântit de două

Nici mai mult, nici mai puțin de cinci măsuri, ca să.

Ca să, mergi tu mai departe.

Am pus primul mâna pe ea, deci suntem prieteni pentru cinci săptămâni.

Câtă vioiciune autentică, își înfige colții, fiindcă a fost prietenă cu ea numai de conjunctură.

Eh, conjunctivită?

Nu a primit decat o carte și un Fahrenheit 451.

O agită pe toate părțile, după care consumă tot Fahrenheitul, și la 60 de metri depărtare, lângă decolteuri mai cinstite, celuloza i se pare că produce și un pic de cenușă.

E, lasă-mă în pace.

O ștrangulează. Nu știm pentru ce.

Dar el o face, după care devine o persoană umană, care trăiește, bea, mănâncă, devine, se transformă, călătorește sau poate nu, este înviat în altă parte.

Te duci, te scalzi că-i cald, și te întorci.

Ca la omul Sapiens, topești zăpada în oale, și pe aceea o folosești. Da măi, am fost primul care și-a spălat T-Shirt-urile în Lac.

El e.

Tu le-ai învățat ioga pe scaun, tu să le deosebești.

Am o sută de prieteni, cu toți ies, când ies și ei.

Deci iar ți-ai adus aminte imediat ce să faci.

Semnale, asta ne trebuie.

Și un contact acolo, două.

De ce nu aștepți pentru pauză? Hm, și ce claie de păr, m-am îndrăgostit de alta...

La intrare, și sus.

Tușești?

Numai la șobolani, și la Uni-versitate.

Deci ea zice, Nu, Nu, când aude ham-ham-ham.

Voi când Ham, cu atâta carne la activ?

Da, măi, asta le citesc.

Deci tu, doar tu ești iubirea!

Nu, tu nu asculți niciodată până la capăt.

Cum faci tu Poli?

Cu degetele, Poc, ce Mini și grena e...

Dighi-dighi-dighi-dighi, azi pe la patru și 35 de minute după-amiază, din mașina nouă roșie, ah, și gestul, a uitat The Heat, la dgeam, palma întinsă scurt peste pervaz, și fata și-a luat tălpășița.

Cumpără, cumpără, cumpără...

Ba eu am impresia, că îți plac focurile-de-apă, în spate.

Așa ceva de două secunde, de 2047, Bleid Ruanăr.

Sinele nu e Ego niciodată.

Sunt mulți Ego care se aseamănă.

Aici trebuia să fac creastă, și miros plăcut al respirației.

Ființele sunt mai fercite când au lumea lor.

Iar pe cerul ei este fix o stea.

Steaua din tavan.

Asta vrei să mă întrebi, de ce nu aștepți tu leatul tău.

Doi ghei celebri: care stau la masă, fără să consume nimic, așteptând să le vină femeia, care să le aprindă țigara cam prea repede.

Ce, și eu m-am lăsat. Ce etate are?

Ce e taică-tău?

Și eu am înțeles la fel.

Muzică, da.

Ascultă? E, acolo, formația preferată.

Așa.

Trenul, sirena, asta îi termină.

O bat, o bat, până îi chem!

Da, însă copacul cu trunchi greu de cuprins cu brațele. Da, însă Gardul înalt. Da, însă zidul de la etaj.

Nu, nu mă mai cațăr, nu mai sar.

Sărut-mâna și ieu.

Ce se termină azi? Genunchiul stâng ridicat azi, și mâna sprijinind fruntea de ieri.

Gesturile lui Villem omit degetul index, întins, facând cu policele un pac-pac mut, și ăla de a da drumul unui ceas de buzunar din mâna întinsă...

Cât e voie să mă îndrept pentru a termina cu bine, cu burta și cu pieptul?

Nu terminăm nici în noaptea aceasta cu Taltoș?

Depinde, cine umblă la dgeam...

Până când?

Până când, ce?

Te sună nodea!

Tu vrei numai lumină, ăia vor muzică la discreție, să uite.

Să uite, dacă le place Park-in-son.

Au, ăsta se transformă sau ceva?

M-ai ales ceva, hă.

Decolteu-i generos, hm: până la zece puncte în sus, puncte, nu grade.

Carima vine la mine, dar să nu-i vorbești prin semne, se supără, știi tu...

Rodioana tot îl leșină cu mângâierea.

Dacă nu știe să se uite la pisici.

Ah, ne-am urcat la alt etaj.

Lor le place să privescă de sus.

Nu, ca ei, o altă perspectivă.

E, asta e.

Tu cu cine vrei sa te vezi noaptea, de nu vorbești puțin cu cineva?

Cu oglinda, cu noua translație...

Ah, deci ceva cuvinte de închis ochii.

Puțin.

Nu te ma grăbi, pliis (please). Ha, pardon, mă faci să mă-nchin? DA că doare.

Nu pot să tac decât în vestă, uitându-mă pe întuneric, la unul cu pălărie.

Hm, deci sunt Fierul lui Cucu, începe să îmi placă.

Ce înseamnă șiretenia Globalizării?

Nu știu, nu am auzit așa.

Dar oricum asculți muzică, fiindcă în spate sunt oameni care intră la întuneric, și uși cu decupaje de cruce în ele.

Tu faci pe vizorul azi?

Nu.

Tot de hartă și nas mare ești.

El nu vede decât Dgeamuri, adică Uniuni între afară și înuntru.

Scuipi? Nu, mă șterg pe față.

Deci Cucu o alertează și pe mama mea, ca să stea și el undeva...

Câte trepte cobori azi, fără să te întrebi?

Cinci, pentru că mi se vedeau picioarele scurte. Bea și tu puțină apă și mergi mai departe.

Iar dansatorii critică-atac Cultura de vitrină, când lumea și cei care se intereseaza de restul, pe balustrăzi!

În sfărșit putem să facem ioga, ne-am plictisit de meditație.

Ah, meritați ie!

Eu nu înțeleg cum mănânci tu, după atâtea crize, pardon, revoluții.

Cu mâna, ca Omu.

Te văd ca prin fum, îmi dai?

Ce, baie comună? Și ce fățucă...

Azi îmi aranjez fața puțin, să nu mă prindă din urmă vreo altă specie, ieșită parcă din pământ, să vadă cum fac eu.

Deci mai degrabă fac, decât sunt.

Și frica care ucidea mintea, era înțeleasă cu, Sunt, Am, Fac, Pot, Înțeleg.

Și Gata!

Dar jos e mai multă apă!

Pentru strămoși.

A fost grea?

La început. După care, coșul și coletul.

Rufele de stors? Nu, dacă îți aprinzi singur lumânarea, nu mai ai voie să o păzești. Frumos, Gabriel-Garcia avea chestia asta, cu Colonelul.

Și cu centură și fără, doar că fuma îngrozitor de mult, întrebându-se caraghios, în momentele de liniște, cine este ea, și cine este mama.

Dar Omu a încremenit, pe creastă.

Berea îți face ceva... Ce îmi dai să nu te omor? Omor?

O agendă, uite, te pup, și o lumânare.

Există un traseu, o ordine, ierarhie...

E prea devreme pentru ceva atât de...

Filosofic?

Nu.

Grav?

Nu.

E o chestiune de flou-ri. Ceva incearcă să scape controlului înțelegându-l.

Tot pălărie ne trebuie?

Așa era, la încheierea studiilor, cu lipirea afișelor, și altele.

Corpul contează, nu mintea, să te vadă lumea, cum Ești, cum Faci, Ce ai, ce Poți, ce Înțelegi.

Și Gata!

Cum să lași matale, sticlă de Gitane, în părculețul de copii, de lângă Biserica Manganiga 2?

Toți facem asta!

Și magnolie, și mandragoră. De ce nu, de ce nu?

Hm, și criza modelelor...

Nu există așa ceva. O femeie trebuie să mănânce

Și după aceea mai vedem, ha!

Nu pot să fiu o companie bună tocmai...

Duduca lui e moartă după altul.

Haide mă, de fiecare dată, altul?

Hm, când mă gândesc mai bine, nu vreau pupat astăzi. Dar ce? Doar îmbrățișat. Și culcat? Și, culcat...

De ce?

Nu sunt vorbe.

Păi atunci hai să...

Nu, nu pot nici asta.

Tot, ca mai sus.

Tot albastru vrei, ca peste tot?

Și atunci noi, negrii, am folosit ceva indescriptibil, alb de sus până jos.

Mie îmi place cald, Grecia mai ales.

Ai fost acolo?

Cu trupul, deocamdată, nu.

Sau nu iți amintești.

Mai bine Mihalkov sau Konchalovski, decât Masiv Atac, ca unul Critic, local.

Eu am încă dinții mei, Știu să mănânc și nu îmi trebuie să îi arăt pe aici, și pe dincolo.

Mai bine la zid!

Oh, nu, și noi suntem co-pii.

Dar? De ce?

Pentru că, acesta e răs-punsul.

Deci ea, Oana, mănâncă deja din ziduri, uite, are și un mare reflux vesel!

De fiecare dată cand mă eviți, crește ceva politic în mine, cum ar fi floral, ochi mari și bride de păr.

Oh, nu există noi! Ești doar tu, ești exact ca mama!

Mama face baie în fiecare zi, pentru cei ce nu vor mai fi sau, planul B, pentru golanii care nu știu să aștepte.

De ce atâta grabă?

Să ajungi, să fii, să devii, să ai, să faci.

Mai ales, să faci.

Iar intrat pe ușă, iar ceartă între bărbați. Deci tu nu îți iubești decât familia și mai vrei să fii și creativ.

Hai să îmi protejez câinele, nu mai ies cu el la plimbare.

Partajare, trecuire!

Ce sunt astea?

Cuvinte.

Hm, și tu când începi să faci ce ți-ai propus, ce ai visat?

Eh, un vis!

Unul.

In fiecare ciclu există un vis, pe care te grăbești să ți-l îndeplinești.

Nu pot să cred, mi-a deschis!

De ce, te credeai așa mic și rău, sau nu aveai încredere în tine?

Încredere pentru ce?

Pentru vis!

Dar visul se schimbă.

Nu, tu te schimbi. Visul este același, să fii tu, întotdeauna, neîncetat, neîngrădit.

Ăsta chiar vrea să ajungă la liniuță, LA-SCrol. E o altă perspectivă, îți trebuie logică și înțelegere.

Pentru câtva, chiar s-au încălzit. Acum sunt reci, ăn pana mea! Poate joacă cineva baschet, sau darț...

Toți avem probleme, dar nu ne ferim de ele, prin somn.

Ce caută armele și inelele acolo?

În loc de Olimpiadă, poate.

Poate.

Poate mă caută cineva astăzi.

De ce, ai tot ce îți trebuie, și refuzi cu obstinație ceea ce ți se oferă.

Pentru că m-am învățat să muncesc pentru ceea ce îmi trebuie.

Dar de ce așa mult?

Am nevoie, am nevoie...

Deci o să văd o casă cuminte...

Cum a fost?! Cu glugă.

Hă, adică să nu dormi pentru că nu ai mașină, bani, iubită, prieteni?

Îi ai, dar îi uiți, vrei să mănânci timp.

Hai, că nimeni nu vrea timp.

Unii vor timp pentru un cer frumos și o zăpadă autentică.

Și tu când plătești, chirie, consumație?

Cine zice, ăla e!

Pleosc!

Uite, nevasta lui Dan, a venit, a deschis ușa și m-a văzut. Tu știi de ce nu te încrunți când ieși afară, doar ești pisoi de prăsilă.

E descălecare, nu-i Gri deloc.

Nu se vede chiar așa bine spate, însă e a lui.

Și mai și vrea să o vadă înainte de a veni pe la el.

Păi, a.

Nu poate, soro-ș, să facă ce face Damrin în baie singur, după, pe chioșcurile din scuaruri.

De ce?

Bladi Mag. Ce e asta? Așa o cheamă.

Unde sunt acum? La parcul Artrartreu, lacul în special, curat. Ceva păsărele? Nu știu ce zice.

Nu îmi place să mă uit la ea, îmi spune să o iau doar la dreapta

Și ea mănâncă, și ea fumează. Dar îi place să călătorească. Te doare?

Dacă e glumă, mă doare. Dacă e ser-ios, nu.

Mai râzi la mine, soare.

Stă în picioare, două străji de zi. Ogala, ca și Macadia sunt înalte și slabe, nu pentru că se întind de pe trepte la etaj, nici pentru că dorm întinse, m-ai ales, ziua. Sunt pentru că sunt: prima greșeală -- și poate ultima. Eu este eu, așa a fost și în deșert, după ce a început în templu, se pare. Stau în picioare, atât. Mă primești? Nu. Nu? Atunci, citesc. Cât? Cât îmi dă Duhul. Și Duhul are stare? Duhul are treabă cu mine, nu cu Vaca care îndeplinește dorințele, iar zeii să vă țină în viață pe voi, voi să îi țineți în viață pe ei, voi, voi. Ogala, Macadia. Macadia, Ogala. Ia uite, se pupă. Ne pupăm? Cum crezi. Dacă închizi ochii, îmi arăt și eu dinții. Lasă, că nu arăt de revistă. Revistă? Cezar nu o place fiindcă obicinuiește să repete toate ultimele cuvinte ale ultimului vorbitor. Macadia nu îl agrează pe Cezar, are 3 căsătorii la activ. Bun-așa!

Chiar de loc, Cuvintele, în translația lui Talchiu, fără cafea? Cafea? Nu, păpușa, cu lapte. E frate-su, ciupește-l, doar dacă, nu, nici nu a început să fumeze, ce să mai termine?

E ocupat să-i facă pe cei din depozit să înțeleagă că are nevoie să rămână două nopți acolo, fără conversație, uite, nici nu o să citească NiMIC. Înainte să plece, cu totul, de acasă, a ascultat șapte măsuri de Cyminology...

Nimeni nu se întinde așa în sus, de pe scaun, fără motiv, decât dacă a terminat masa în singurătate. Hi, uite trei scaune neocupate.

Taceți, taceți. tot se aude.

De ce nu ai mâncare pentru ei? Ei, da.

Vrei să renunți. Vrei...

Kuiburi. Ce e asta? Un cuvânt.

Nu, băiețaș, tu ești pe cal negru, urmează să te lupti cu cel pe cal alb, și va câștiga zeul roșu la paritate cu cel verde...

Ăla e, care?

Care nu doarme de grija mea. L-au prins? L-au racolat? Mai are ce-i trebuie, sus la mansardă?

Mai doarme pe el? Mai vrea să investească în casă, pe pământ?

Nu vrea decât un prieten pe care să îl flueiere, lângă foc, prin deșertul de zăpadă, să călătorească împreună, cu baston, fără prea multe cuvinte.

Veniți voi oropsiți ai sorții, cam asta era ideea.

Și atunci de ce fugi, și de acolo, și de dincolo?

Pentru că îi place să doarmă, să se uite, să citească, să se analizeze de sus până jos, să aplaude viziune.

Poate i se îndeplinește visul, astfel.

În Grupul de Philosofie nu erau admise pisici, chats, cats. Dar grupul era privat -- a înțeles, până la urmă.

Da, dar după, vin alții.

Ca el?

Nu le place în Polonia, nici cu ceașcă. Dar nici în Franța, pe șoptite.

Nu a fost nici în 1968, dară-mite în 1989-1990...

Am vomat prima după Kontroll.

Nu, după el, să înțeleagă ce mănâncă, ce vrea, și de ce se dă așa mare, teribilist cu sinele.

Pentru că nu are încredere, sau îi este groază de trecut.

Cu vaporul, mai bine.

Eh, pănă acolo, câteva săptămâni înăuntru, să văd, de fapt, cine ce îmi citea.

Și ce, cui să citești.

Exact.

Folosește-le cât mai rar, Pădure. Când ai început să vorbești de moartea părinților. După joint. Mai știi ce era în el. Era numai cannabis. Sau era și altceva. După ce ai văzut unu sau după ce l-ai văzut a doua oară. Când ai crezut sau când te-ai lăsat de citit. Niciodată. Când a început să te întrebe de b-inele părinților.

A început din nou să arunce cu verigheta. Nu a pierdut-o. De ce ține mâinele la spate atunci. A făcut ceva indescriptibil deși na-tura-l, fals. Opusul naturalului, nu e artificialul, ci originalul, hâc, hâc. Oamenii vor citi din nou -- Lallila Rye, v-a spus și ce să citiți pentru a nu muri!

Ca în trecut, singur, înăuntru.

Al lui sau al altuia?

Și, și.

Cine e afară?

Banjo, Esther, este pentru Country, iu cnou, știi tu. Jung-la-i la fel și pe o parte și pe alta. Nu i-a plăcut cum se uita. Eh, se gândea și ea la altceva. Dezvoltă: cum să treacă, altfel, prin experiența altarului. Nu au primit-o o dată, de două ori, dar cât de atent să fie: nu vrea el să iasă din gogoașă. Și așa, Cal, și-așa Împărat. Și așa pomană. Și-așa Estetica lui Lukacs... Și-așa sonerie, fără cric și fără lanț. Și-așa Lallila Rye, de Dedelas. Și-așa, Monster Inc. Și-așa, Lia, de două-trei ori. Și-așa, mai des, banchetă. Și-așa, ferm, deși agitat, sau sarcastic. Și-așa, șase ani de Nufăr. Și-așa, Bun-dar-Bergnea. Și-așa folosit în hacienda. Hacienda? Cerveza. Ce-i asta? Bere, doar. Și-așa stactie. Și-așa, altă dată. Și-așa primul, nu nene, ea prima. Și-așa, EVOL. Și-așa Ric, însă nu în Australia. Și-așa Blues, însă fp, foarte personal: înserat și mașină de făcut vânt.

Lumea, uite, sunt prima.

Liniștiți-vă...

Fără coborâri pe genuchi! Fără muzică! Fără cununii! Fără amin-tiri din cop-ilării! Fără domin-ă! Fără ți-gări! Fără smoch-ing! Fără ham la lu-mina! Fără Căr-ți! Fără El-e! Fără cas-ete! Fără Mat-ricși! Fără natalis! Fără El! Fără programatori, lumea chiar e mai tristă...

Uite-l pe Muchita. Mă ierți. Se-i-artă. Ia uite ce frumos ești acolo, mai bei bere singur, sincer.

Nu, nu, ea nu minte, nu spune tot, ca să, pentru a proteja.

Lait craft, Uăr craft, Uord craft, Maind craft -- pff. Sau ca în, ca în Be-lg-ia.

Reconstrucție-deconstrucție-inconstrucție-pre-construcție, pff.

De ce stau ăia așa?

Mulțumim, mulțumim.

De DEM, e rol.

Cu excepția Li-io, ce element Natural știi.

Așa făceai și tu când erai mic, și toți îți ofereau resurse, te înglodai în datorii -- cuvânt pe care ai ajuns să îl tratezi cu suspiciozitate --, te aruncai cu entuziam, sau euforie, sau surescitare (ceva substanțe?) din dorință în dorință, din crez în crez. Perla? There is no pearl, sugar, is only us, the swines, ready to munch every bit of your idealism, and... Cut: Așa se întâmplă când bei, multă vreme, vin singur, și îți imaginezi că 1) Sfântul Duh îți vorbește, 2) mai trist, Duhul sfânt nu îți mai vorbește, 3) there is no such thing as the Holy presence of the Spirit, 4) you are too lazy to capture the command of It, 5)nu ești suficient de lent pentru a trage învățamintele stilului monolitic la care speri -- deși mișcarea înseamnă bani.

Rate this script:0.0 / 0 votes